De data asta mi-a fost cel mai greu să încep pentru că ştiu că ar trebui să fac altceva acum. Aş putea să dorm două ore. Va trebui să dorm două ore în curând; mă apropii de epuizare. O să scriu totuşi, pentru că parcă aşa reuşesc să mă deconectez. Dacă acum aş dormi, probabil aş visa urât oricum.
Mă aflu la începutul unei săptămâni proaste. Astăzi am trecut peste primul hop şi, cu toate că rezultatele au fost mulţumitoare, nu am avut aproape nici o satisfacţie. Încep încetişor să mă scârbesc. Ştiu deja că şi mâine, când va trebui să înfrunt următoarea creastă, voi fi la fel de lipsit de satisfacţie; şi probabil ceva mai obosit ca azi.
Ca să schimb puţin tonul voi merge inapoi timp de-o zi pentru a scoate la iveală o întâmplare luminoasă (satisfăcătoare aş putea spune): am fost acceptat într-un colectiv care lucrează la proiecte extrem de interesante din zona mea de interes (şi implicit de activitate). Voi lucra şi eu în curând la un asemenea proiect împreună cu ei iar gândul ăsta mă face foarte nerăbdător.
Dacă scot din cadru lucrurile care mă presează (în principal proiecte şi examene) viaţa devine chiar plăcută. Gândul ăsta ar trebui să mă mai liniştească pentru că, la urma urmei, nu mai sunt decât două săptămâni de … [sinonim pentru "chin"]. Sesiunea e un balsam cu miros amărui în comparaţie cu următoarele zile dar, la urma urmei, e vorba doar de câteva zile.
Ca să închei în spirit cu adevărat optimist mă duc să pun de-o cafea, plănuind ca mâine să încep ziua ceva mai matinal, cu mai multă voie bună şi probabil cu o cafea asemanatoare; poate chiar cappuccino, mai stii …
;,, , ; ,, ;, , ,, ;; ,, , ,;, ,; ;,, ;;; ,;, ;,, ;;; ;; ;, ,, ,,, ;;; ,; ,;, ,;